• Denumirea monumentului: Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Coaş;
  • Datare: 1730;
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04544.01;
  • Adresa: sat Coaş, nr. 271, comuna Coaş, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.53846, 23.58744

Galerie de imagini – 2019

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Coaş

Galerie de imagini – 2008 (arhiva MJIA MM)

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Coaș;

Galerie de imagini – 2004 (arhiva MJIA MM)

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Coaș;

Fotografii, hărți și planuri din arhiva MJIA Maramureș – 1984

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Coaş

  • Denumirea monumentului: Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Coaş;
  • Datare: 1730;
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04544.01;
  • Adresa: sat Coaş, nr. 271, comuna Coaş, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.53846, 23.58744

Date despre localitate:

Prima atestare documentară este din 1405- Komas „villa olachalis”. Provenienţa numele satului este incertă. Dorin Ştef (DEL MM – 2016) indică două posibilităţi: de la antroponimul Covaci, provenind de la apelativul covaci, “fierar” (sl. kovac), care ar fi putut fi întemeietorul sau stăpânul satului sau din maghiarul Kö (Piatra), de presupus a fi numele vechi al localităţii, la care s-ar fi adăugat sufixul magh. -as. În anul 1566 era un sat liber de orice obligații fiscale, fiind dator doar Cetății din Chioar/Kővár/Kovarer Burg, cu producerea de cărămizi arse. După demantelarea Cetății Chioarului, mai exact din 1719, a trecut în proprietatea familiei nobiliare Teleki. Cum locuitorii erau libertini sau nemeși, nu au acceptat să devină iobagi și au refuzat să plătească sau să lucreze pentru noul proprietar, o parte plecând în alte localități din Marele Principat al Transilvaniei, cei rămași ducând lungi procese cu familia Teleki, pentru drepturile lor, reobținute pe deplin în 1770.

Date despre monument:

Biserica de piatră din Coaş reprezintă una dintre excepţiile de la interdicţia românilor ortodocşi de a ridica biserici de piatră ce data încă de pe vremea Conciliului de la Buda (1279). Acest lucru a fost posibil pentru că locuitorii Coaşului şi a altor sate din împrejurimi aparţineau direct de Cetatea Chioarului, fiind nemeşi (oameni liberi), nu iobagi, având ca principală obligaţie faţă de cetate furnizarea de cărămizi arse şi de var (calcar ars). Având astfel la îndemână materialele şi meşterii specializaţi în prelucrarea lor, ridicarea unei biserici de piatră a fost alegerea cea mai la îndemână. Totuşi, nu a fost pictată niciodată la interior, doar bolta fiind la un moment dat zugrăvită în albastru cu steluţe aurii.
Biserica este situată lângă drumul principal al comunei, cu o retragere de 20-30 de m. de la aliniament, în incinta cimitirului vechi împrejmuit cu un gard.
Este compusă din pronaos, naos şi altar. Fundaţiile şi zidurile sunt construite din piatră şi tencuite pe ambele feţe. Pronaosul şi altarul au formă pentagonală.
Boltirea navei este în semicerc din scânduri, iar pronaosul are planşeu drept de scândură.
Pereţii din piatră sunt prevăzuţi cu ferestre laterale mici, câte două pe fiecare parte, plus una pe latura sudică, realizată prin înfundarea uşii iniţiale, de la care se păstrează o parte din ancadramentul sculptat cu linii continue adânci, cruci, rozete şi alte motive florale şi vegetale. Coiful turnului este piramidal cu baza pătrată, continuat octogonal, este învelit, ca întreaga biserică cu şită de brad şi are în vârf o cruce simplă de fier forjat.

  • Ioan Aurel Pop, Transilvania în secolul al XIV-lea (cca 1300-1456,) în coord. Ioan Aurel Pop, Thomas Nagler, Istoria Transilvaniei vol. I (până la 1541)
  • Dorin Ştef, Dicţionar etimologic al localităţilor din judeţul Maramureş
  • Evidenţa monumentelor istorice din RPR, fişă realizată în 1962

Date de contact pentru vizitatori:

?>