Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Plopiş

Date despre monument:

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli” a fost ridicată între anii 1796-1798, fiind sfințită în anul 1811, la 12 noiembrie, de un sobor de 12 preoți, odată cu finalizarea picturii parietale, atribuită zugravului Ștefan din Șișești și care se mai păstrează încă destul de bine pe peretele central al balconului, pe bolta naosului și pe iconostas. Datele privind sfințirea bisericii sunt extrase dintr-un document întocmit cu ocazia târnosirii acesteia, document găsit în piciorul prestolului: „Sfințindu-se această sfântă biserică în anul Domnului 1811, noiembrie 12… Această biserică s-a făcut nouă de popa Damian.” Tot acolo au fost găsite 49 de monede, depuse câte una de fiecare familie din sat. Biserica a fost construită de cele 49 de familii de familii de iobagi, sub preotul Mihai. La data construirii bisericii, comunitatea număra doar 200 de suflete. Arhitectul și constructorii au fost însăși țăranii neprofesioniști locali. Buni lemnari, cunoscuți fiind pentru frumoasele lăzi de zestre cu care au împânzit ținutul, locuitorii au început în anul 1796 edificarea unei noi biserici care să înlocuiască vechiul lăcaș de cult.

Deși are dimensiuni mici, uimitoarea biserică din Plopiș dovedește un deosebit simț al proporțiilor, motiv pentru care unii cercetători o consideră a fi cea mai unitară și mai bine echilibrată biserică de lemn a Maramureșului. Biserica din Plopiș se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO din anul 1999. Biserica din Plopiș se remarcă prin eleganța siluetei, pusă în valoare de amplasamentul pe platoul unei coline – perfectă simbioză între creația umană și natură.

Intrarea în cimitirul bisericii se face printr-o portiță cu pridvor, care deschide aleea ce trece printre mormintele ctitorilor acestui monument. Construcția se încadrează în stilul maramureșean prin configurația volumetrică și silueta turlei înalte de 47 de metri, prevăzută cu acoperiș în opt pante foarte înclinate. Biserica are o lungime de 17 metri și o lățime de 7 metri. Ea se diferențiază de alte biserici de lemn prin înălțimea pereților, care sporește amploarea spațiului interior. Biserica din Plopiș reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile de lemn din zonă, rezultat al interferenței între tipul de biserici maramureșene și tipurile de biserici de lemn din zonele etnografice învecinate.

• Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, Baia Mare, 2005.
• Porumb, Marius, „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”, în Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1982, pp.97-130.
• Porumb, Marius, Icoane din Maramureș, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.
• Pop-Bratu, Anca, Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice, Editura Meridiane, București, 1982.
• Stahl, Paul Henri și Petrescu, Paul, „Arhitectura de lemn a Maramureșului”, în Arhitectura R.P.R. (1-2) 48-57, 1958.
• Suciu, Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei, București, 1967-1968.
• Șainelic, Sabin, Șainelic, Maria, Zona etnografică Chioar, Editura Sport-Turism, București, 1968.
• Ștef, Dorin, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Etnologica, Baia Mare, 2016.
• Ștefănescu, I.D., Arta veche a Maramureșului, Editura Meridiane, București, 1968.
• Latiș, Andrei, Maramureșul și ținuturile sătmărene. Monografie. Vol.IV. Centre locuite. Orașe și sate, Baia Mare, 1967.

Date de contact pentru vizitatori:

• Parohia: Plopiș – Protopopiatul Lăpuș
• Preot Paroh: Pop Daniel
• Pentru informaţii suplimentare privind accesul vă rugăm vizitaţi informaţiile din secţiunea oficială a parohiei.
• Primăria Șișești