• Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vărai;
  • Datare: 1846;
  • Cod LMI: MM-II-m-B-04794 ;
  • Adresa: sat Vărai, nr. 26, comuna Valea Chioarului, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.38619, 23.44717

Galerie de imagini – 2019

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vărai

Galerie de imagini – 2008 (arhiva MJIA MM)

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vărai

Galerie de imagini – 2004 (arhiva MJIA MM)

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vărai

Fotografii, hărți și planuri din arhiva MJIA Maramureș

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vărai

  • Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” din Vărai;
  • Datare: 1846;
  • Cod LMI: MM-II-m-B-04794 ;
  • Adresa: sat Vărai, nr. 26, comuna Valea Chioarului, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.38619, 23.44717

Localitatea Vărai este atestată documentar în anul 1456 cu numele de Varallya, Warallya, în 1566 Váralya, Varalya, la 1639 Warayo, 1750 Varaj, 1800 Varalyu, Varaiu și în 1854 Várallya, Varaliu. Satul aparținea la acea dată domeniului Cetății Chioar. Prin anii 1599, a aparținut, pentru o scurtă perioadă de timp, voievodului Mihai Viteazul, motiv de temeinică mândrie pentru localnici. Principalele ocupații ale locuitorilor au fost agricultura, creșterea animalelor și albinăritul.

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită, probabil, în jurul anilor 1571 de către meșteri locali anonimi pe un loc donat de o familie numită Balmoș, după cum ne informează inscripția de pe un fragment de feronerie exterioară al ferestrelor. Biserica este situată pe panta unui delușor, în mijlocul vechiului cimitir.

Deși are o arhitectură tipică zonei Chioar biserica se deosebește de alte construcții similare prin pridvorul cu portic prevăzut cu șarpantă proprie, peste care se înalță un turnuleț cu foișor înfundat. Aici, deasupra intrării în pronaos se află inscripția cu date despre biserică (pisania) din 1991. Din pridvor se urcă în pod, pe scara veche, încastrată recent în lambriuri. Peretele despărțitor dintre naos și pronaos are goluri prevăzute cu stâlpișori. Naosul este boltit cilindric, iar altarul are bolta poligonală, în consolă. Cafasul (balconul) cuprinde o parte din naos și pronaosul până la turn.

Turnul are un foișor închis cu douăsprezece ferestre cu obloane. Coiful turnului este înalt, voluminos, fiind considerat printre cele mai înalte turnuri de biserică din regiune (40 m).

Intrarea în biserică se face prin porticul care protejează pridvorul, care, la rândul său, ocrotește fațada pictată cu scene ce redau precum Păcatul originar și Izgonirea din Rai alături de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.  În exterior, pe latura sudică, se află o cruce cenotaf inscripționată: ”Preot Elie Lup Prodan (1821-1890)”. Pe un fragment de feronerie a ușii de intrare în pridvor se află inscripționat anul 1995.

Iconostasul se deosebește de altele prin prezentarea registrelor în tablouri delimitate geometric de chenare albe. Cele din partea inferioară reprezintă scene colective, în mișcare, predominând cromatica de roșu și albastru închis pe un fundal întunecat. Registrul superior îl reprezintă pe Iisus Răstignit, pe un fundal caroiat și acoperit cu steluțe. În extremitățile de sus sunt reprezentate buchete și vaze cu flori, viță de vie, toate de culoarea albă, ceea ce conferă o notă de originalitate întregii construcții artistice.

În general pictura murală a bisercii din Vărai este asemănătoare cu cea din Bicaz, Soconzel și Coruia, fapt care sugerează că ar fi fost executată de același/aceiași meșter/meșteri zugrav/zugravi.

Lucrări de restaurare a construției au fost executate în anul 1991, când a fost refăcută și pictura interioară, care este de factură neobizantină, spectaculoasă.

Patrimoniul mobil al bisericii cuprinde un clopot datat 1571 și inscripționat cu grafie slavonă, precum și un potir de cult din anul 1918 și o carte veche românească (Triodion) din anul 1800.

  • Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura R.S.R., București, 1967, vol.II, p.241;
  • Grigore Man, Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Editura Proema, 2005, p. 391, 392.
  • Evidența Monumentelor Istorice din R.P.R., 16. 05.1965 (Fișa întocmită de prof. Socolan Aurel), Proiect nr.1641/52, Arhiva Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
  • Sabin Șainelic, Maria Șainelic, Zona etnografică Chioar, Editura Sport–Turism, București, 1986, p.12-23, 80-90.
?>