Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Săpâia

Date despre monument:

Biserica de lemn cu hamul „Sf.Arhangheli” a fost ridicată în1820 în cimitirul satului, prin contribuția credincioșilor. În Şematismul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureş 1936 este trecut ca an al construcţiei 1828. 

Biserica din Săpâia este caracterizată de o construcție cu volumetria echilibrată și face parte din categoria lăcașelor mici, cu pridvor, pronaos, naos și absidă decroșată, de formă pentagonală, prevăzută cu trei ferestre mici. Acoperișul, pliat elegant peste construcție, este streșinit la nivelul cosoroabelor cu o grindă profilată longitudinal în trepte descrescânde. Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi, frumos rotunjiți, canelați inelar în partea superioară, ce se prind în arcade elegante prin contrafișe fixate prin cuie de fier forjat. Pereții sunt ridicați din bârne de stejar masiv, rostuite la colțuri în dublu cățel, fără console ieșite în afară, doar grinzile, pe care se sprijină șarpanta acoperită cu șindrilă rotundă, prevăzută cu un turn-clopotniță zvelt cu foișorul puțin scos în afara structurii de bază, având parapetul scândurit vertical, cu traforuri la bază și balustrada deprofilată longitudinal. Balconul desfășoară o galerie de doisprezece stâlpi cuprinși în arcade după modelul celor de la pridvor, iar coiful cu baza pătrată continuat rotund se termină cu o cruce cu trei brațe prevăzută în vârf cu o sferă. De asemenea, acoperișul lăsat mai jos deasupra absidei, are amplasate la capătul coamelor cruci din fier forjat de forma celei de pe turnul-clopotniță.

Pictura interioară este deteriorată în cea mai mare parte, dar se pot distinge scene cu Patimile lui Iisus, individualizate prin inscripții cu caractere chirilice, secvențele fiind limitate vertical de benzi de culoare galbenă, conturate cu linii roșii. Cromatica se bazează pe roșul aprins, negrul intens și galbenul de ou așternute pe un fond de griuri închise la culoare, potențând vizual caracterul dramatic al scenelor prezentate. În fața bisericii este amplasată o excepțională poartă mare maramureșeană protejată de un acoperiș cu coif și cruce, fiind decorată în basorelief cu chipul lui Iisus și al Maicii Domnului, dar și cu motive denticulare, în torsadă, cu struguri și rozete.