• Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului;
  • Datare: 1757;
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04557;
  • Adresa: sat Frâncenii Boiului, nr. 41A, comuna Boiu Mare, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.40004, 23.61839

Galerie de imagini – 2019

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului

Galerie de imagini – 2008 (arhiva MJIA MM)

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului

Galerie de imagini – 2002 (arhiva MJIA MM)

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului

Fotografii, hărți și planuri din arhiva DJC Maramureș

Fotografii, hărți și planuri din arhiva MJIA Maramureș

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului

  • Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Frâncenii Boiului;
  • Datare: 1757;
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04557;
  • Adresa: sat Frâncenii Boiului, nr. 41A, comuna Boiu Mare, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.40004, 23.61839

Date despre localitate:

Localitatea Frâncenii Boiului este atestată la 1566, sub numele de Kis Zalnapatak (Salna Mică), asemănătoare cu alte două sate aflate la mică distanţă: Salna Mare (Nagy Szalnapatak) astăzi Româneşti şi Sălniţa (pos. Szalnapataka). Denumirea derivă de la un hidronim, care ar putea indica zăcăminte de sare sau un izvor de apă minerală. (Dorin Ştef, DEL MM) În 1592 apare ca o anexă a Cetăţii Chioarului, care era în posesiunea principelului Ardealului, în documente amintindu-se de numele lui Frânc Petru, locuitor al satului, precum şi al cneazului Repede Toader. (Proiectul 5966/II-1980, din arhiva DJC Maramureş). Din 1603, numele aşezării se schimbă în Frinkfalva (Frânceşti/Satul lui Frâncu), ceea ce înseamnă că acest Frâncu a fost doar un stăpân al satului, nicidecum întemeietorul său.  Antroponimul provine din apelativul frânc < lat. med. francus, „designând pe franco-italienii din coloniile de la Marea Neagră (Pera, Cafa etc.)” (DOR: 277); „occidental de limbă romanică (în special italian sau francez)” (Iordan, 1983); „orice populație romanică occidentală”. (Dorin Ştef, DEL-MM)

Date despre monument:

Biserica de lemn din Frâncenii Boiului a fost ridicată în anul 1752. Prin 1830 s-a refăcut acoperişul, făcându-se şi unele reparaţii mai mici la corpul construcţiei şi se pare că în acea vreme a fost zugrăvită. Clopotele au fost turnate din nou în 1876. În 1933 a fost părăsită, locuitorii satului construind o biserică de zid. (Proiectul 5966/II-1980, din arhiva DJC Maramureş)
Biserica are absida poligonală cu pereții laterali retrași spre interior și un acoperiș unitar învelit cu șiță dublă în coadă de rândunică. Acoperișul se sprijină pe niște console tăiate în trepte inegale, ce susțin o grindă, cunună modelată, de care sunt prinși cornii dublați ai șarpantei prin cuie de lemn, în poziție oblică față de pereții laterali.
Pereții exteriori sunt încinși cu o torsadă în relief de jur împrejur, făcând legatura cu decorația de pe șiruri de caneluri, dinți de lup, semialveole și rozete, ce se regăsesc și pe portalul ușii dintre pronaos și naos, pictat în roșu-cărămiziu, uimind prin frumusețea detaliului.
Pridvorul cu o galerie de patru stâlpi prinși în arcade cu contrafișe solide, extins pe latura sudică printr-o prispă, ce protejează accesul și ușa de intrare în pronaos, prevăzută cu un ivăr de lemn. Pridvorul de pe latura sudică a tindei este o adăugire ulterioară adusă construcției inițiale. Intrarea în biserică se face pe latura de sud, prin tindă.
Pictura interioară este compromisă în totalitate prin renovările efectuate, în timp ce au impus scânduirea suprafețelor parietale, inclusiv a bolții, care mai păstrează arca de susținere cu o falsă cheie de boltă.
În altar, pe ușorii ușilor, se mai pot vedea urme de pictură, fără să se mai poată distinge personajele pictate.
Accesul din naos în altar se face prin două intrări, soluție arhaică în organizarea interioară a spațiilor lăcașelor de cult. La Frâncenii Boiului, absida altarului are o boltă cu bârne mici, arcuite, ce imită ogivele gotice, care pornesc din cele patru colțuri și se unesc cu o cheie de boltă în partea superioară.
Biserica mai păstrează dintre obiectele de cult o cruce veche din lemn pictată pe ambele fețe cu chipul lui Iisus Răstignit.
Peste pronaos se înalță turnul-clopotniță cu foișorul înfundat cu scânduri traforate în model de vârf de lance și au balcon cu o structură de susținere de opt stâlpi nedecorați, legați cu o cunună solidă fără contrafișe, pe care stă un coif de formă conică.

  • Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, Baia Mare, 2005.
  • Suciu, Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei, București, 1967-68.
  • Șainelic, Sabin, Șainelic, Maria, Zona etnografică Chioar, Editura Sport-Turism, București, 1986.
  • Ștef, Dorin, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Etnologica, Baia Mare, 2016.
  • Proiectul 5966/II-1980, din arhiva DJC Maramureş

Date de contact pentru vizitatori:

?>