Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Vălenii Şomcutei

Date despre monument:

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, construită, probabil, în anul 1741, renovată în anul 1845, respectă dispoziția planimetrică tradițională, respectiv, pronaos, naos și altar poligonal. Accesul inițial a fost pe latura sudică, asemenea bisericii din Săcălășeni. Cu ocazia lucrărilor de renovare din anul 1845, accesul inițial a fost  obturat și mutat pe fațada de vest. Tot atunci a fost adăugat pridvorul pe latura apuseană. Ancadramentul ușii vechi, decorat cu motive sculptate, a rămas în peretele sudic al pronaosului. Acoperișul urmărește conturul bisericii fără să marcheze decroșul altarului unde coama menține cota celei din zona pronaosului și naosului. Turnul este la nivelul coamei de unde se ridică foișorul. Coiful, modest ca înălțime, este intersecția unei piramide pătrate cu una octogonală. Elemente de arhitectură care dau valoare bisericii sunt stâlpii strunjiți ai prodvorului, conul care marchează accesul în biserică dar mai ales fereastra de pe latura estică a absidei altarului–prelucrare a crucii Sf. Andrei. Sfânta Masă din Altar este din piatră cu blat de lemn. Biserica este pe fundație de piatră și învelitoarea este din șindrilă de fag.

Pictura parietală, opera unui zugrav anonim, executată probabil a doua jumătate a secolului XIX, degradată în cea mai mare parte, este de factură occidentală, nu prezintă o valoare deosebită dar remarcăm faptul că a fost executată și fixată pe perete. Iconostasul, de formă piramidală este alcătuit din trei registre, structurate în casete cu pictură tematică. În zona centrală se disting scenele Iisus pe Tron și Cina cea de Taină. Ușile Împărătești sunt decorate cu elemente traforate și două medalioane ovale cu pictură tematică. Starea gravă a acoperișului, o perioadă de timp, a cauzat mari stricăciuni pânzei. Pe alocuri, sub pânză se pot vedea urmele unei picturi mai vechi executată direct pe lemn. Din Condica parohială, deschisă în anul 1905 de către preotul Gavril Cârlig (decedat în 1909, îngropat lângă altar) aflăm următoarele: „Pop Onuț și Merce Ioan cei mai bătrâni din comună mărturisesc că cam pe la 1845 s-au șindriluit biserica și că ar fi auzit din părinții și moșii lor că atunci biserica avea 700 de ani…..că s-a zidit din lemn de pe locul numit Bâmbul lui lupan care din 1845 era era deja arător…”. Data menționată în document nu esre verosimilă (1200) deși, conform informației, cum că șindriluirea și extinderea bisericii cu pridvorul s-a făcut în anul 1845, se poate coborî anul construcției cel puțin la sfârșitul secolului al XIII-lea. În același document mai sunt sunt cuprinse următoarele informații:

• 1845: renunțarea la accesul de pe latura sudică a pronaosului și extinderea bisericii cu un pridvor la vest;
• 1871: biserica este pictată de un zugrav necunoscut ”s-a tras pânză peste pictura veche”; a costat 800 de florini, donați de Ioan Hotea a Floarei și soția sa;
• 1880: arde casa parohială; se distrug toate documentele bisericii;
• 1909: este schimbată învelitoarea;
• 1917: sunt scoase clopotele pentru război;
• 1922: se cumpără din București trei clopote noi și se montează în clopotnița cumpărată din Surduc Copalnic;
• 1937: se începe biserica nouă de zid, finalizată în 1948;
• 1966: ultima reparație, efectuată de Muzeul Județean, când din situațiile de lucrări aflăm că se schimbă șarpanta și se înlocuiește învelitoarea de carton asfaltat cu șindrilă;

Biserica din Vălenii Șomcutei face parte din grupul bisericilor „din vremea tătărimii”, precum cea din Săcălășeni sau Berchez, ultima invazie a tătarilor fiind din anul 1717.

Patrimoniul mobil al bisericii cuprinde două cruci de lemn. În jurul bisericii se află mai multe morminte vechi, printre care se disting două pietre de momânt inscripționate și datate la mijlocul secolului XIX.

• Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura R.S.R., București, 1967, vol.II, p.239.
• Grigore Man, Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Editura Proema, 2005, p. 387, 388.
• Dosar CPJ Maramureș, proiect nr. 5966/1981 (Fișa întocmită de arh. Mitru Ildiko), Arhiva Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
• Sabin Șainelic, Maria Șainelic, Zona etnografică Chioar, Ed. Sport–Turism, București, 1986, p.12-23, p.80-90.
• Bogdana Tarnavschi, Biserici de lemn din Țara Lăpușului și din Țara Chioarului, în Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj-Napoca, 1982, p.156.

Date de contact pentru vizitatori:

• Parohia:Vălenii Şomcutei – Protopopiatul Chioar
• Preot Paroh: Zoicaş Viorel
• Pentru informaţii suplimentare privind accesul vă rugăm vizitaţi informaţiile din secţiunea oficială a parohiei.