• Denumirea monumentului: Biserica „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Întrerâuri;
  • Datare: sec. XVIII;
  • Cod LMI: MM-II-m-B-04592;
  • Adresa: sat Întrerâuri, nr. 28, comuna Coaş, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.48656, 23.61243

Galerie de imagini – 2019

Biserica „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Întrerâuri

Galerie de imagini – 2008 (arhiva MJIA MM)

Biserica „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Întrerâuri

Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Întrerâuri

  • Denumirea monumentului: Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din Întrerâuri;
  • Datare: sec. XVIII;
  • Cod LMI: MM-II-m-B-04592;
  • Adresa: sat Întrerâuri, nr. 28, comuna Coaş, jud. Maramureş

Date despre localitate:

Atestarea documentară a localității Întrerîuri este destul de târzie. În maghiară purta denumirea de „Laposkoz”, adică „Între Lăpușuri”. Istoria satului este strâns legată de cea a satului Coaș din care s-a desprins. În 1954, după împărțirea administrativă, apărea ca și cătun al localității Coruia.  Astăzi este parte a comunei Coaș. Abia pe cea de-a treia dintre hărțile militare ale Imperiului Habsburgic (1869-1887) apar câteva gospodării amplasate „risipit” în „Fânațele Mari”, așadar abia la finele secolului al XIX-lea cătunul și mai târziu satul Întrerâuri începea să se constituie. Denumirea localității este dată de așezarea sa geografică între cele două râuri: Cavnic și Lăpuș. În 1936, Șematismul Eparhiei greco-catolice de Gherla a consemnat un număr de 136 de suflete ce viețuiau în localitate. Potrivit recensământului din 2011, la acea vreme, aici trăiau 89 de persoane.

Date despre monument:

Biserica de lemn a fost cumpărată din Copalnic în anul 1928, conform inscripției de pe versoul iconostasului, și adusă în localitatea Întrerâuri. Tot în acel an a fost împodobită cu pictură murală, realizată de către Iosif Gojda din Baia Mare. Șematismul Eparhiei Greco-Catolice de Gherla din 1936 consemnează anul 1924 ca an al construirii bisericii. O ipoteză posibilă ar fi aceea a demersului cumpărării, mutării și ridicării bisericii din Întrerâuri derulat pe o perioadă de 4 ani: început în 1924 și finalizat în 1928.

Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Întrerâuri este o biserică de lemn, tencuită atât la interior cât și la exterior astfel încât are aparența unei biserici de zid. Imaginea sa este similară bisericilor de zid din Țara Chioarului ce au avut ca model vechea biserică „Sfânta Paraschiva” din Berința, construită la finele secolului al XVII-lea – imagine preluată și în cazul câtorva din bisericile de lemn. Pe tipologia bisericilor românești cu planimetria specifică, acoperiș înalt în 4 ape și turn zvelt, elementul de identitate este tratarea registrului inferior al pereților, tencuiți în alb, cu goluri mici pentru ferestrele puține ca număr, și rezolvarea arcuită a golului de acces în biserică, însoțit de o parte și de alta de alte 2 mici „ochiuri” arcuite, decupate în peretele vestic. Amplasamentul este de poveste: pe o culme lungă de deal, vizibilă de la distanță mare, biserica este poziționată într-un peisaj în care cadrul natural este condimentat doar pe ici-colo cu gospodării izolate. Panorama din incinta bisericii se deschide într-un unghi de aproape 360º. Planul prezintă succesiunea celor 3 spații cu sacralitate crescătoare (pronaos, naos și altar) la care se adaugă un pridvor ermetic, așa cum se obișnuiește în Țara Chioarului. Absida altarului este poligonală, ne-decroșată, iar peretele-iconostas este plin, închis cu scândură în partea superioară. În altar a fost înscris, cu grafie latină, anul 1928 al mutării în satul Întrerâuri.

La exterior micuța biserică pare introvertită din cauza ferestrelor puține și de dimensiuni mici. La ora actuală ferestrele originale sunt înlocuite cu ferestre din aluminiu în culoare albă și geam termoizolant, iar tencuiala pereților a fost împrospătată de curând (2019) în culoarea galben-deschis. Odinioară culoarea dominantă era culoarea albă. Acoperișul ascuțit este învelit cu tablă de aluminiu. Turnul împreună cu fleșa sa sunt îmbrăcat tot în aluminiu, doar galeria clopotelor etalează pe fiecare latură câte o arcadă sprijinită pe doi stâlpișori. Culoarea lemnului este estompată dar lasă impresia că a fost vopsită în culoarea albastră a cerului. Clopotele sunt mutate în micuța clopotniță de lângă biserică. Fleșa turnului este specifică bisericilor de tipologie românească, cu baza pătrată și fusul octogonal. Turnul, fleșa și clopotnița nu excelează în înălțime, fapt justificat de amplasarea favorabilă cu bună vizibilitate, pe coama de deal, astfel încât biserica nu are nevoie de elemente speciale ce să o facă vizibilă.

 

  • Kádár, József. Szolnok-Doboka Vármegye Monographiája, Kiangja Szolnok- Doboka Vármegye Közönsége, Deésen, 1900, apud Florian, Nechita. Istoria bisericească a satelor din comuna Copalnic-Mănăștur, Teză de licență la Institutul Teologic Universitar SIBIU, text în manuscris, 1978.

Date de contact pentru vizitatori: