Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie

Biserici de lemn, Biserici de zid

  • Denumirea monumentului: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie
  • Datare: 1793;
  • Cod LMI: MM-II-m-B-04501;
  • Adresa: Baia Sprie, str, Horea nr. 7, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.661, 23.69976
Tur virtual - Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia Sprie

Galerie de imagini – 2019

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie

Galerie de imagini – 2009 (arhiva MJIA MM)

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie

Galerie de imagini – 2001 (arhiva MJIA MM)

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie

  • Denumirea monumentului: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie
  • Datare: 1793;
  • Cod LMI: MM-II-m-B-04501;
  • Adresa: Baia Sprie, str, Horea nr. 7, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.661, 23.69976

Date despre localitate:

Localitatea este atestată documentar în actul emis de cancelaria regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou (1301-1342), în anul 1329 cu numele de Medius Mons. Alte denumiri ale orașului sunt: 1360-Montana nostra (regis) Mithelperg dicta, 1384-Civitas Medii Montis, 1390-1455 civitas Felsewbanya, 1406- civitas de Medio Monte, 1523- oppidum Felsöbánya, 1828, 1851-Felsö-Bánya. A aparținut rând pe rând, regilor Ungariei, despoților sârbi, principilor transilvani sau Habsburgilor. Important centru minier, orașul Baia Sprie a beneficiat de-a lungul timpului de multe privilegii, spre exemplu dreptul acordat în anul 1370 de a ţine anual târguri de câte 15 zile, dreptul de judecată, dreptul de a-și alege judele, jurații și parohul etc. În anul 1445 a ajuns în proprietatea lui Ioan (Iancu) de Hunedoara iar mai târziu a regelui Ungariei Matia (Matei) Corvin, fiind o perioadă de avânt economic. Oficiul minier din Baia Sprie a avut cele mai importante exploatări miniere din această regiune. La sfârşitul secolui al XVIII-lea, minele din Baia Sprie aduceau un venit consistent statului. în perioada 1799-1801 acesta se ridica la frumoasa suma de 21.000 de florini. Zona cu cele mai extinse lucrări miniere din Baia Sprie se afla pe Dealul Minei, situat în partea de nord. Alte exploatări menţionate în documente au fost: Borcut (Borkwth), Levesi (Leveskenyer), Vant (Wanth), etc. Din punct de vedere administrativ, oraşul Baia Sprie a făcut parte din comitatul Satu Mare până în anul 1920. Din anul 1886, a devenit oraş condus de un consiliu funcţionând astfel până în anul 1918 când a trecut în rândul primăriilor rurale statut păstrat până în anul 1950.

Date despre monument:

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Sprie a fost construită, după unele surse, în anul 1793 (Man Grigore), după altele, în anul 1798 (A. Morar, Gh. Manolescu) și poartă amprenta stilului baroc, asemenea altor biserici românești din zonă.

Planimetria bisericii (din zid în exterior şi lemn în interior), are vădite  influențe apusene având o navă spațioasă, un balcon în partea vestică iar în cea estică altarul. Acesta, are formă semicirculară și este retras spre interior față de pereții laterali iar peretele drept al fațadei este prevăzut cu două luminatoare la nivelul balconului. Bolta altarului este în formă de semicalotă în vreme ce bolta navei este placat cu scânduri longitudinale, are forma cilindrică și este pictat în întregime. Picura de pe boltă se desfășoară în registre dense, care din nefericire, se păstrează parția. Totuși, se disting scene precum Înălțarea Sfântului Ilie, Scara lui Iacov și chipurile Evangheliștilor, inscripționate cu litere chirilice. În partea de vest este poziționat turnul-clopotniță pe coama acoperișului șindriluit, la fel ca la bisericile de lemn cu deosebirea că, peste foișorul cu arcade, se înalță un coif în formă de bulb, interpretare, în lemn, a unor forme arhitecturale caracteristice stilului baroc. Iconostasul este foarte bogat ornamentat cu elemente din acelașă stil baroc. Este executat, de un priceput meșter anonim, din lemn de tei, măiestria acestuia constând în eztraordinara dantelărie formată din vrejuri vegetale și florale ce despart, orizontal și vertical, icoanele registrelor desfășurate piramidal în jurul axei simbolice. Acest iconostas, se pare că a fost adus de la o altă biserică, nu se știe de unde, așa cum nu se cunoaște nici datarea și numele meșterului. Iconostasul în ansamblu, cu Icoanele Împărătești, au o deosebită valoare artistică. Dintre icoanele pictate se disting cele de pe stâlpii Ușilor Împărătești care reprezintă doi ierarhi în rasă călugărească redați în stil apusean.

  • Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura R.S.R., București, 1967, vol.I, p.53;
  • Adriana Morar, Gheorghe Manolescu, Arhitectura de zid religioasă din secolele ZVIII-XIX, în „Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, Cluj-Napoca, 1982, p.261, 262.
  • Grigore Man, Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Editura Proema, 2005, p. 362, 363.
  • Dumitrița Daniela Filip, Contribuții la biografia unui zugrav activ în părțile Chioarului: Ștefan zugravul din Șișești, în „Vatra Chioreană. Revista Țării Chioarului”, Nr. 13, An XIV, Copalnic Mănăștur, 2019, p. 100-106.