• Denumirea monumentului: Absida Bisericii de lemn din Şişeşti;
  • Datare: 1675;
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04757.0;
  • Adresa: sat Şişeşti, nr. 250, comuna Şişeşti, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.62938, 23.69955

Galerie de imagini – 2019

Absida Bisericii de lemn din Şişeşti

Galerie de imagini – 2002 (arhiva MJIA MM)

Absida Bisericii de lemn din Şişeşti

Fotografii, hărți și planuri din arhiva DJC Maramureș

Absida Bisericii de lemn din Şişeşti

  • Denumirea monumentului: Absida Bisericii de lemn din Şişeşti;
  • Datare: 1675;
  • Cod LMI: MM-II-m-A-04757.0;
  • Adresa: sat Şişeşti, nr. 250, comuna Şişeşti, jud. Maramureş
  • Coordonate: 47.62938, 23.69955

Date despre localitate:

Localitatea Şişeşti este atestată documentar în anul 1566 cu numele de Laczfalwa, în anul 1688 Latz-falu, 1828 Latzfalu, Sissesti, în 1851 Láczfalu. Șișeștiul este o veche localitate ce apare în primele documente ca proprietatea voievozilor de Maramureș, care își întindeau jurisdicția pe regiunea auriferă Baia Mare. După ce minele au intrat în prorietatea coroanei regale, localitatea a fost anexată împreună cu alte 20 de localități din zonă domeniului regal (erariului) de care a aparținut până în secolul XVII. După Diploma lui Ludovic I al Ungariei (1342-1382) din anul 1347 se pronește un proces de hotar și drepturi voievodale între voievozii Balc și Drag și coroana maghiară, care durează până în secolul XVI, când familia voievozilor se pierde, fără urmași. Un alt proces de hotar, de lungă durată, între Șișești și Baia Sprie a început în secolul XV și a durat până după anii 1700. În anul 1717 comuna a fost distrusă aproape în întregime de tătari. În timpul revoluției de la 1848 mai mulți șișeșteni s-au distins în luptele de la Mănăștur, Strâmbu și Dej. În perioada 1885-1914 s-a stabilit împreună cu familia în Șișești, în calitate de preot-paroh dr. Vasile Lucaciu (1852-1922), binecunoscut lider politic al românilor din Transilvania. Localitatea face parte din categoria satelor agropastorale cu meșteșuguri specializate. Principala ocupație a locuitorilor a fost pomicultura, creșterea animalelor și albinăritul. O parte însemnată a locuitorilor s-a ocupat cu exploatarea minieră și forestieră., ocupații înfloritoare odinioară în această zonă.

Date despre monument:

Absida de lemn din Șișești a fost odinioară altarul unei vechi biserici. Conform tradiției locale această biserică ”ar fi durat peste 200 de ani” ceea ce înseamnă că ar fi fost contruită cu mult înaintea anului 1700. Inscripția de pe latura de est (în partea de sus a grinzii de lemn) consemnează anul cu litere chirilice (AXOE) 1675 drept anul construcției. Construcția din lemn de stejar este prevăzută cu console largi ce pornesc de la mijlocul pereților și este înconjurată la bază cu o frumoasă torsadă în relief, deasupra căreia sunt fixate mai multe cruci de lemn. Arhitectura bisericii este asemenea bisericilor de lemn din Plopiș și Șurdești. Biserica, cu hramul Sfinții Petru și Pavel, a fost demolată în anii 1891-1892 când a fost finalizată biserica mare de piatră, ctitorită de preot dr.Vasile Lucaciu, parohul Șișeștiului. După 1890 acoperișul absidei a fost renovat de trei ori. Absida are formă pentagonală, în locul iconostasului și ușilor împărătești a fost montată fațada vechii biserici (ușa de acces). Aceasta impresionează printr-un minunat ancadrament în torsadă cu motive florale terminate în partea de jos a portalurilor cu rozete încrustate în arabescuri de mare finețe. Pardoseala este din piatră. Acoperișul este învelit cu șindrilă în formă de fagure și se pliază pe cele cinci fețe ale șarpantei. Colțurile din părțile laterale ale ușii, după intrare se unesc prin stâlpi de legătură decorați cu câte două rozete, despărțite de o cruce incizată și o pictură ștearsă parțial ce prezintă, probabil, pe Sfinții Petru și Pavel. Pereții laterali și bolta absidei prezintă urme de pictură care dovedește măiestria meșterului zugrav. Se mai păstrează o singură icoană, cea de pe Sfânta Masă, reprezentând pe Maica Sfântă cu Pruncul în brațe, pictată în manieră occidentală. Sfânta Masă este așezată pe un picior masiv din piatră, de formă hexagonală, cu partea de sus în afară. Pe pereții exteriori are două însemne cenotaf (cruci de lemn) iar în zona mediană este distribuit motivul funiei împletite.

La o oarecare distanță de intrarea în absidă se află un bloc masiv de piatră, de formă cubică, prevăzut cu patru orificii de prindere, răsturnat lângă un alt bloc de piatră de formă alungită așezat în picioare, ceea ce semnifică rolul de Sfântă Masă avut odinioară.

Literatura de specialitate este amintită ca existând în vechea biserică de lemn o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni și datând din anul 1722, icoană în jurul căreia de-a lungul timpului s-au țesut mai multe legende.

  • Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura R.S.R., București, 1967, vol.I, p.174;
  • Grigore Man, Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Editura Proema, 2005, p. 354, 355;
  • Evidența Monumentelor Istorice din R.P.R., 05. 12.1962 (Fișa întocmită de prof. Socolan Aurel), Proiect nr.1641/63, Arhiva Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș;
  • Sabin Șainelic, Maria Șainelic, Zona etnografică Chioar, Editura Sport–Turism, București, 1986, p.12-23, 80-90;
  • Augustin Iuga, Cu privire la Vasile Lucaciu. Acte, documente, procese, Baia Mare, p.55-60;

Date de contact pentru vizitatori: