Biserica de lemn „Sfântul Ilie” din Posta

Date despre monument:

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Ilie” din Posta a fost ridicată în anul 1675 în apropiere de locul unde a existat o altă biserică.  Potrivit tradiției, biserica a fost construită din lemnele copacilor aflați în jurul locului ales pentru construcție. În istoricul aflat în arhiva DJC Maramureş se indică drept an al construcţiei 1816, după datele existente în monografia judeţului  Satu Mare din 1909, iar în Şematismul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureş 1936 apare ca an de edificare 1835, iar de consacrare 1839. De-a lungul timpului, biserica a fost vizitată de mari personalități, printre care s-a numărat și marele luptător pentru drepturile omului din Ardeal, preotul dr. Vasile Lucaciu, supranumit „Leul din Șișești”. În cimitirul bisericii este înhumat Ioan Tibil (1883-1954), participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, deputat în Parlamentul României Mari.

Construcția bisericii din Posta respectă stilul maramureșean remarcându-se prin armonie și echilibru între părțile ansamblului. Pridvorul, susținut de patru stâlpi masivi din stejar uniți prin arcade largi realizate din arce, meșteșugit lucrate, este înconjurat de un parapet înfundat cu scânduri pe verticală și cu balustradă longitudinală, sculptată în trepte simple. Acoperișul se pliază frumos peste corpul bisericii, punând în evidență silueta zveltă a turlei înaltă de 30 de metri, care are un foișor cu câte patru arcade îmbinate cu stâlpi de susținere după modelul de la pridvor și un parapet, foarte înalt, înfundat cu scânduri mărginite sus de o balustradă în relief, sub care se află un brâu din șipci sub forma unor dinți de ferăstrău. Turla mare are o replică mai mică în partea opusă acoperișului de pe naos, care face legătura printr-un semicoif cu acoperișul altarului situat cu o treaptă mai jos. Turlele sunt prevăzute cu cruci frumos elaborate, din care nu lipsește Semiluna, simbol al puterii turcești, așezat acolo ca avertisment pentru invadatorii tătari, care făceau dese incursiuni de pradă în zonă. Fațada are două semicoifuri situate unul deasupra intrării pridvorului și altul mai sus, la baza turnului principal.

Pictura în ulei pe pânză a fost realizată pe la 1781 de zugravul Ștefan din Șișești și se păstrează parțial, putându-se distinge pe boltă Sfânta Treime înconjurată de îngeri și patru serafimi, iar alături scena cu ridicarea la cer a Sfântului Ilie și scara lui Iacov în culori vii de roșu aprins, albastru-deschis și griuri. Iconostasul se remarcă prin deosebita frumusețe a ușilor împărătești decorate în reliefuri cu motivul viței-de-vie și a icoanelor împărătești cu rame, ce au sculptate motive florale aurite pe fond albastru. Fiecare icoană are câte un medalion mic deasupra ce viza să completeze tematic icoana prin conținutul său imagistic.

• Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, Baia Mare, 2005.
• Moldovan, Silvestru, Togan, Nicolae, Dicționarul numirilor de localități cu populațiune română din Ungaria, Sibiu, 1909.
• Suciu, Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei, București, 1967-1968.
• Șainelic, Sabin, Șainelic, Maria, Zona etnografică Chioar, Editura Sport-Turism, București, 1968.
• Ștef, Dorin, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Etnologica, Baia Mare, 2016. 
• Şematismul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureş 1936
• Proiect nr. 5966/1978 realizat de Centrul de Proiectare Judeţean Maramureş, aflat în arhiva DJC Maramureş

Date de contact pentru vizitatori:

• Parohia: Posta – Protopopiatul Chioar
• Preot Paroh: Tamas Dorin Rares
• Pentru informaţii suplimentare privind accesul vă rugăm vizitaţi informaţiile din secţiunea oficială a parohiei.
• Primăria Remetea Chioarului